TRANSPORTUL ELECTRIC IN CRAIOVA – 95 DE ANI DE SPERANTA

troleeu.png

Intr-un raport din 1907 către primar, inginerul şef al Craiovei, Carl Litarczek, menţionează că introducerea unui tramvai in oraş este un proiect mai vechi, datand din 1892, iar ,,Regulamentul Comunal privind conducerea si exploatarea tramvaelor cu tracţiune mecanică in Craiova s-ar putea vota de pe acum de Onor Consiliu Comunal”.
Capitala Olteniei, prin vechimea proiectului, era la sfarşitul secolului XlX in primele cinci oraşe romaneşti cu astfel de planuri, la doar unsprezece ani distanţă de Berlin, care in 1881 introducea in circulaţie primul tramvai electric din lume.
Vizionarul primar al Craiovei, Nicolae Romanescu, este cel care in mandatele 1898 -1899 si 1901-1905 preia proiectul şi merge mai departe dezvoltandu-l şi aducandu-i imbunătăţiri.
La venirea in fruntea administraţiei el găseşte propunerea antreprenorului belgian Henri Ottlet referitoare la tramvaiul craiovean. Romanescu face o propunere Consiliului Comunal Craiova de infiinţare a unei comisii care să studieze dosarul si sa il transpuna intr-o afacere rentabila pentru oras . Lucrurile se misca bine; comisia intocmeşte un raport favorabil iar reprezentantul in Romania al antreprenorului belgian, domnul Dendrino este chemat pentru a i se aduce la cunoştinşă concluziile. Acesta inştiinţează antreprenorul care se arată dispus a face ,,tramvaie cu tracţiune electrică prin fir aerian cu condiţiunea expresă ca Primăria Craiova să-i procure posibilitatea, fie de a exploata iluminatul electric, fie de a obţine curentul electric necesar la tracţiunea tramwayului cu 2 centime kilowattul-ora iar termenul concesiunei să fie 65 de ani”. ln urma negocierilor, primarul Romanescu obtine de la Societatea AEG un preţ de 17,5 pe kilowat, insă afacerea cade, domnul Vaechter nefiind dispus sa mai investească.
lntr-un demers ambitios, Nicolae Romanescu apelează la bănci străine şi la diferite case sau grupuri de bancheri de pe intregul continent pentru a obţine finanţare. Au loc discuţii cu Banca Comercială din Basel – Elveţia, cu consorţii de electricitate care depindeau de această bancă, tatonarile vizand in principal Societatea franco-elveţiană de electricieni, cu sediul tot la Basel.
Demersurile sunt numeroase, pe o listă scurtă găsim nume importante:
-Casa Johan Jakob Richter et C-ie din Winterthur,
-Brown et Boveri din Baden,
-Oerlikonmaschinenfabrik din Zurich, Elvetia,
-Thompson Houston şi firma Contelui de Briancon, la Paris.
Romanescu ia contact şi cu antreprenori locali, se face apel la marea societate de construcţii a lui N. N. Fratostiţeanu, acesta avand in Craiova un palmares de invidiat : firma construia in Parcul Bibescu, printre altele, Castelul de apă, Casa gradinarului-şef, bucătăria Lăptăriei şi avea in antrepriză lucrări importante la nivel local.
Din păcate, toate aceste incercări sunt sortite eşecului; societăţile refuză, crakurile financiare din ultima perioadă făcand consorţiile germane şi elveţiene să estimeze că o investiţie in Romania nu ar putea avea loc mai devreme de doi ani. Firmele belgiene nu doreau nici ele implicarea in intreprinderi din ţara noastră, iar cele franceze au cerut timp pentru studierea chestiunii.
Ambiţios, primarul Craiovei, Nicolae Romanescu, reuşeşte contactarea a trei ingineri dispuşi sa investească. lntr-o ,,dare de seamă către Consiliul comunal” din 1902, Romanescu spunea: ,,Trei domni ingineri, Henri Laval, Cuny si Cassanova, s’au arătat amatori a lua concesiunea tramwayului, iar doi din domniile-lor au venit in Craiova. Acum cateva zile, domnii Laval, Cuny si Cassanova, ne-au trimes contractul semnat de dumnealor, remanand ca el să obţie aprobarea noastră.”
Proiectul cuprindea introducerea a trei linii principale:
– pe axa Nord-est – Sud, un traseu Gară – Parc,
-pe axa Vest – Est, de la Bucovăţ la Bariera Bucureştilor( in zona Auchan de azi),
– pe axa Nord – Sud,un traseu de la Bariera Amaradiei la Parc.
Urmau a beneficia de tramway principalele străzi; Unirii, Amaradiei, Madona, Lipscani, Cuza voda, Fratii Golesti si Carol.
,, Aprobarea noastră”, cea pe care marele Nicolae Romanescu o cerea Consiliului Local, nu avea sa mai vina niciodata.Documentele referitoare la tramway, cel putin cele pe care le-am cautat noi, lipsesc aproape cu desavarsire incepand cu acest punct.
O inştiinţare a inginerului sef al Craiovei, datată 30 octombrie 1907, pe care am descoperit-o de curand , pare a aduce lumină in acest caz. Astfel, acesta inainta Consiliului Comunal un caiet de sarcini referitor la tramwayul craiovean şi işi exprima dezamăgirea in privinţa termenului concesionării ,, ultima propunere care ni se făcuse, s’a respins din causa termenului de 75 de ani care s’a parut prea lung Consiliului”. De asemenea, Carl Litarczek, inginerul sef al orasului facea referire şi la ,,imprejurări puţin favorabile unei asemenea intreprinderi in Craiova, la care se mai adaugă, la moment, si criza finanţiară din străinătate”…
Ultimul document găsit de noi demonstreaza ca proiectul nu fusese abandonat. La 11 ani dupa demersurile lui Nicolae Romanescu, un alt primar energic, N.P. Guran, era interesat de introducerea transportului electric in Craiova. Dovada este oferta SAR Tudor făcută Serviciului Tehnic al Primăriei cu privire la ,,sudagiul electric al şinelor” (foto2). Rezoluţia dată pe această ofertă o putem doar bănui…
Craiova urma sa aibe totusi parte de transport electric peste aproape 30 de ani.
Conform Listei reţelei de troleibuze din Romania, troleurile au circulat in oraş de pe 9 mai 1943 pină in octombrie 1944. Troleul craiovean provenea de la Odessa, oraş ocupat de trupele romane in ofensiva spre Est.
În toamna anului 1944, odată cu intrarea Armatei Roşii in Craiova, Comisarul Poporului pentru Afacerile lnterne, l.V. Serov, retrage din circulaţie şi reexpediaza la Odessa cele 7 troleibuze, alte 7 tramvaie (care nu au apucat să circule niciodată), stalpii de fontă care susţineau cablurile electrice impreună cu statui din bronz aduse de Armata Romană.
Ca prin minune, un singur stalp de susţinere a reţelei de transport electric din Craiova avea să nu fie demontat. De peste 70 de ani acesta a rămas printr-un hazard al istoriei in picioare. ln căutările noastre, am reuşit să il descoperim pe strada Unirii, la numărul 37. Acest stalp este singura dovadă pe teren a existenţei unei reţele de transport electric in Craiova, inainte de 1987 (foto 3).
Visul primarului Nicolae Romanescu avea sa se materializeze definitiv la sfarşitul anilor ‘ 80 cand Craiova urma să beneficieze pentru a doua oară si definitiv de asta data de o reţea publica de transport electric.
Nota
La realizarea acestui articol s-au folosit materiale de arhivă de la:
-Deutsche Digitale Bibliothek DDB, Germany
– Serviciul Județean Dolj al Arhivelor Naționale
-Biblioteca Judeteană Alexandru si Aristia Aman Craiova.
De asemenea, s-au folosit date si extrase din ,,Dare de seamă către Consiliul Comunal”- Nicolae Romanescu, 1902.

 troleeu.png
Troleibuz pe strada Cuza Vodă (A.l.Cuza, azi) in octombrie 1943.
SAM_8630psp (2).jpg
Oferta făcută de Societatea Anonimă Romană TUDOR privind ,,sudagiul electric al şinelor” de tramway.
Sursa foto: Serviciul Județean Dolj al Arhivelor Naționale
IMG_0913.jpg
Singura dovada a existentei unei vechi retele de transport electric in Craiova. De peste 70 de ani acest stalp se află pe strada Unirii, in curtea imobilului de la nr.37.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s